pierdere dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ Expr. A(-şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaşte sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greşi direcţia. ♢ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai şti unde se află, unde poate fi găsit. A-şi pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleşit de un sentiment, de o emoţie; a nu mai şti ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ♢ Expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-şi mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greşit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială. A-şi pierde viaţa = a muri; a fi omorât. A-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina. A-şi pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ♢ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreţia laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-şi pierde minţile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (şi a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinţă dragă; a rupe relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod neraţional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el. ♢ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ♢ Compus: pierde-vară s.m. invar. = om care îşi iroseşte timpul, care nu munceşte şi umblă fără nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. şi refl. A(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situaţie extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A distruge, a nimici (popoare, ţări, aşezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieşi din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în consideraţie. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ♢ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIÉRDERE, pierderi, s.f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ♢ Loc. adv. În pierdere = fără câştig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieţi omeneşti. ♦ (Tehn.) Diferenţă dintre cantitatea de material, de forţă etc. introdusă într-un sistem tehnic şi cantitatea întrebuinţată în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiţii sportive). – V. pierde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIÉRDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinţe, situaţii, stări fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea în posesie; a înceta de a mai poseda; a prăpădi. ~ băsmăluţa. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ încrederea.~ cunoştinţa a cădea în nesimţire; a leşina. ~ firul (gândurilor) a se încurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai şti unde se află cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (părţi ale corpului) A înceta de a mai avea (în urma unui accident, a unei operaţii etc.). ♢ A-şi ~ capul a se zăpăci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alături din cauza morţii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reuşi să prindă; a scăpa. ♢ ~ drumul (sau calea) a se rătăci. 5) (partide, întreceri sportive, procese, lupte etc.) A face să fie ratat; a nu câştiga; a nu obţine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma în mod nerentabil şi nechibzuit; a irosi; a prăpădi. ~ timpul. /<lat. perdere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PIÉRDE mă pierd intranz. 1) A înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ. Pasărea s-a pierdut în înaltul cerului. 2) A înceta să mai existe (în mod fatal); a dispărea fără urmă; a se prăpădi. S-a pierdut în timpul deportărilor. Multe cântece vechi se pierd. 3) (despre persoane) A deveni incapabil de a judeca drept (pentru un timp scurt); a nu mai şti de sine; a se zăpăci; a se năuci. /<lat. perdere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIÉRDER//E ~i f. 1) v. A PIERDE şi A SE PIERDE. 2) mai ales la pl. Parte pierdută dintr-un bun material sau dintr-un efectiv. ♢ A fi în ~ a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. /v. a (se) pierde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piérde (piérd, pierdút), vb. – 1. A rămîne fără, a nu mai avea. – 2. A risipi, a irosi. – 3. A se rătăci. – 4. A distruge, a extermina. – 5. A duce la pierzanie. – 6. A fi înfrînt. – 7. A avorta. – 8. (Refl.) A fi năucit, cuprins de emoţie. – Var. înv. piarde. Mr. cherdu, chiardire, megl. perd, peardiri, istr. pierd. Lat. pĕrdĕre (Puşcariu 1314; Candrea-Dens., 1385; REW 6403), cf. it. perdere, prov., fr., cat. perdre, sp., port. perder. – Der. pierzare (var. pierzanie), s.f. (moarte năprasnică); pierzător, adj. (nimicitor); răspiarde, vb. (a duce la pieire), sec. XVII, înv.; pierde-vară, s.m. (vagabond, golan).
(Dicţionarul etimologic român)

piérde-váră s. m., f. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piérde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pierd; conj. prez. 3 sg. şi pl. piárdă; part. pierdút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piérdere s. f., g.-d. art. piérderii; pl. piérderi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PIERDE-VÁRĂ s. târâie-brâu, (reg.) suflă-n-vânt. (Un ~ pe care nu te poţi baza.)
(Dicţionar de sinonime)

PIÉRDE vb. 1. a rătăci, (reg.) a prăpădi. (A ~ un obiect.) 2. v. rătăci. 3. v. răzleţi. 4. a se rătăci, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a ~ în pădure.) 5. v. dispărea. 6. (reg.) a prăpădi. (L-a ~ din ochi, în mulţime.) 7. (înv. şi reg.) a pune. (Şi-a ~ întreaga avere.) 8. (înv.) a păgubi. (A ~ doi galbeni la joc.) 9. v. irosi. 10. a rata, a scăpa. (A ~ o mare ocazie.) 11. a consuma, a folosi, a întrebuinţa. (Şi-a ~ întreaga zi reparând bicicleta.)
(Dicţionar de sinonime)

PIÉRDE vb. v. asasina, avorta, compromite, discredita, distruge, fâstâci, intimida, încurca, nimici, omorî, potopi, prăpădi, sfărâma, suprima, ucide, zăpăci, zdrobi, zvânta.
(Dicţionar de sinonime)

PIÉRDERE s. 1. v. pagubă. 2. pagubă, (fig.) pârleală. (Cum şi-a scos ~?) 3. v. deficit. 4. v. irosire. 5. ratare, scăpare. (~ unei mari ocazii.) 6. reducere, scăzământ. (~ în greutate.)
(Dicţionar de sinonime)

PIÉRDERE s. v. avort, decedare, deces, dispariţie, distrugere, moarte, nimicire, pieire, potopire, prăpădire, răposare, sfărâmare, sfârşit, stingere, sucombare, zdrobire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A pierde ≠ a birui, a câştiga, a dobândi, a găsi, a însuşi
(Dicţionar de antonime)

A se pierde ≠ a se vedea
(Dicţionar de antonime)

Pierdere ≠ câştig, câştigare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pie pier pierd pierde

Cuvinte se termină cu literele: re ere dere rdere erdere