pierit dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIERÍ, pier, vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). ♢ (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetaţie) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina. 2. (Despre abstracte, stări, senzaţii etc.) A lua sfârşit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. ♢ Expr. A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoţie, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente). ♦ A se şterge din amintire, a fi dat uitării. ♦ (Despre sunete, zgomote, lumină etc.) A-şi reduce intensitatea până la dispariţia totală, a dispărea treptat. 3. A dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit. ♦ A i se fura ceva. 4. A dispărea (pe neaşteptate) din faţa cuiva sau de undeva, a ieşi (brusc) din câmpul vizual al cuiva. ♢ Expr. Piei din faţa mea! (sau din ochii mei!) = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! [Imper. pers. 2 sg. şi: piei] – Lat. perire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIERÍT, -Ă, pieriţi, -te, adj. 1. (Pop.) Mort (de obicei de moarte violentă, nefirească). 2. Care a dispărut, care nu mai există. 3. (Despre oameni şi faţa lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frică etc.); p. ext. descurajat, deznădăjduit; copleşit, distrus. ♦ Care se află într-o mare primejdie sau într-o situaţie extrem de grea. ♦ (Substantivat, m.; pop., în sintagma) Cel pierit = sifilis. – V. pieri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIERÍ pier intranz. 1) (despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violentă. ~ de ciumă.Nu piere lumea nu se întâmplă nimic. 3) (despre vegetaţie) A-şi pierde seva cu totul (de frig, de secetă etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stări, senzaţii) A înceta de a mai persista; a lua sfârşit (subit). I-a pierit dorinţa de plecare.A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frică, de emoţie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumină) A scădea treptat în intensitate; a deveni din ce în ce mai slab, dispărând complet; a se stinge. 6) A dispărea brusc; a se face nevăzut. ♢ Piei din ochii mei (sau faţa mea)! să nu te mai văd! /<lat. perire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIERÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A PIERI. 2) (despre persoane) Care se află într-o primejdie sau într-o situaţie foarte grea. /v. a pieri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pierí (piér, ít), vb. – 1. A dispărea. – 2. A muri. – 3. A muri năprasnic, a sucomba. – Var. mold. peri. Mr. cher, chirire, megl. per, periri. Lat. pĕrῑre (Puşcariu 1313; Candrea-Dens., 814; REW 6415), cf. it. perire, prov., cat. perir, fr. périr, sp., port. perecer. Cuvînt de uz general (ALR, II, 286-7). – Der. piericiune (var. periciune), s.f. (dispariţie, moarte), pe care Candrea îl trimite, probabil fără motiv, la lat. peritiōnem; pericios (var. piericios), adj. (vătămător, stricător), pe care Tiktin îl consideră în mod echivoc ca format după lat. pernĭciōsus; pieire, s.f. (pierdere, moarte), infinitiv fals în loc de pierire, cu pierderea lui r ca în pieripiei; pierit (var. perit), adj. (dispărut, sfîrşit; palid); pierit, s.n. (sifilis); pieritor, adj. (mortal, caduc); nepieritor, adj. (imortal); pieritură, s.f. (căzătură, mortăciune; Trans., semănătură cu plante pipernicite, rare); răspieri, vb. (a dispărea), rar.
(Dicţionarul etimologic român)

pierí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pier, 2 sg. pieri, 1 pl. pierím, imperf. 3 sg. piereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. piáră; imper. 2 sg. piei, 2 pl. pieríţi, neg. 2 sg. nu pierí; ger. pierínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PIERÍ vb. 1. v. dispărea. 2. a dispărea, a se pierde, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ în noapte.) 3. v. muri. 4. v. cădea. 5. v. apune. 6. v. risipi. 7. v. dispărea. 8. v. sfârşi.
(Dicţionar de sinonime)

PIERÍ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.
(Dicţionar de sinonime)

PIERÍT adj. v. desperat, deznădăjduit, efemer, galben, îngălbenit, palid, pieritor, schimbător, slab, slăbănog, slăbit, temporar, tras, trecător, uscăţiv, vremelnic.
(Dicţionar de sinonime)

PIERÍT adj., s. v. decedat, defunct, dispărut, mort, răposat.
(Dicţionar de sinonime)

PIERÍT s. v. lues, sifilis.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A pieri ≠ a (se) naşte, a învia, a trăi, a vieţui
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pie pier pieri

Cuvinte se termină cu literele: it rit erit ierit