pietism

PIETÍSM s.n. Doctrină ascetică a unei secte protestante, care promovează respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea şi misticismul extrem; p. ext. atitudine, comportare a adepţilor acestei doctrine. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIETÍSM n. (mai ales în Germania sec. XVII-XVIII) Curent în religia protestantă, care promova respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea şi misticismul extrem. [Sil. pi-e-] /<fr. piétisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIETÍSM s.n. Doctrină ascetică protestantă, apărută în Germania în sec. XVII, care admitea că fiecare poate interpreta scriptura în felul lui. [Pron. pi-e-. / < fr. piétisme].
(Dicţionar de neologisme)

PIETÍSM s. n. doctrină ascetică protestantă, care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase, pietatea şi misticismul. (< fr. piétisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

pietísm s. n. (sil. pi-e-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)