pietriceá / -cícă s.f. (pl. pietricéle)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
pietricí, pietricésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre zăpada care se topeşte) a se face zgrunţuroasă; a se întări, a se solidifica. 2. (despre şosele, străzi, curţi) a pietrui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PIETRICÍ vb. v. pava, pietrui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
pietricí, pietricésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre zăpada care se topeşte) a se face zgrunţuroasă; a se întări, a se solidifica. 2. (despre şosele, străzi, curţi) a pietrui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PIETRICÍ vb. v. pava, pietrui.
(Dicţionar de sinonime)