piezi dex - definiţie, sinonime, conjugare

piezi

piez piezi
PIÉZ1, piezi, s.m. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIÉZ2 s.m. v. piază.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIÉZ ~i m. fiz. Unitate de măsură a presiunii (egală cu presiunea produsă de forţa de un sten distribuită uniform pe o suprafaţă de un metru pătrat). /<fr. pieze
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piéz (piézi), s.m. – 1. (Înv.) Picior. – 2. (În expresia în piez) În curmeziş, peste. – Var. chezi, cheji. Mr. peză „glumă”. Lat. pĕdem (Puşchilă, Anuar de Geografie, II (1911), 159; Puşcariu, Dacor., I, 415; Scriban, Arhiva, XXIX, 49; Drăganu, Dacor., II, 611; Puşcariu, Lr., 199), cf. REW 6439. Sensul de „picior”, propriu tututor der. romanice, există şi în rom., cf. va grăi omului cuvinte bune, şi le va grăi cu hiclenşug, de-l va batjocoi, adică va grăi peste piezi (Îndreptarea Legii); unde peste piezi stă în locul expresiei actuale peste picior, cf. fr. par-dessus la jambe (Tiktin traduce rău această exprimare, cum că ar însemna „a vorbi cu dublu înţeles”). Pentru a înţelege evoluţia semantică, trebuie să pornim de la ideea banală, că ziua cuiva ar fi bună sau rea după cum iese din casă cu piciorul drept sau cu cel stîng înainte; de aici în piezi „după cum iese bine sau rău, nesigur”; în piezi buni „cu piciorul drept, sub auspicii bune”; în piezi răi „fără noroc, în ceas rău”. Var. cheji, s.m. pl. (Mold., dispoziţie, chef, stare de spirit) este normală fonetic şi semantic. Der. pieziş, adv. (în curmeziş); împiezişat, adj. (întretăiat, oblic); piază, s.f. (şansă, noroc, dispoziţie, chef, gust), sing. refăcut după pl. piezi; piezos, adj. (nefericit, de rău augur; nenorocit, fără noroc).
(Dicţionarul etimologic român)

PIÉZ s.m. Unitate de măsură a presiunii, corespunzătoare unei forţe de un sten pe metru pătrat. [Pron. pi-ez. / < fr. pièze, cf. gr. piezein – a presa].
(Dicţionar de neologisme)

PIÉZ s. m. unitate de măsură a presiunii, corespunzătoare unei forţe de un sten pe m2. (< fr. pièze)
(Marele dicţionar de neologisme)

piéz (fiz.) s. m., pl. piézi; simb. pz
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piezí, piezésc, vb. IV (reg.) a prevesti (mai ales ceva rău).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pi pie piez

Cuvinte se termină cu literele: zi ezi iezi