pigmeu dex - definiţie, sinonime, conjugare

pigmeu

PIGMÉU, -ÉE, pigmei, -ee, s.m. şi f. (Rar la f.) 1. (Mitol.) Persoană care făcea parte dintr-o populaţie fabuloasă de pitici, despre care se credea, în antichitate, că locuieşte în diverse ţinuturi îndepărtate. 2. Persoană care aparţine unor populaţii din Africa centrală, din bazinul fluviului Congo, cu înălţimea medie sub un metru şi jumătate; p. gener. persoană de statură foarte mică. ♢ (Adjectival) Populaţie pigmee. 3. Fig. Persoană lipsită de orice valoare, de calităţi, de merite. – Din fr. pygmée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIGMÉ//U ~i m. 1) (în mitologia antică) Fiinţă imaginară cu aspect de pitic. 2) Negroid aparţinând unei rase de oameni de statură mică. 3) Persoană de statură neobişnuit de joasă; pitic; liliputan. 4) fig. Persoană lipsită de orice valoare sau merite; om de nimic. /<fr. pygmée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIGMÉU s.m. 1. Personal mitologic despre care se credea că ar fi făcut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasă neagră din Africa centrală, cu înălţimea între 1,20 şi 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fără valoare, fără putere, fără merite. [Cf. fr. pygmée, gr. pygmaios < pygme – mare cât un cot].
(Dicţionar de neologisme)

PIGMÉU, ÉE s. m. f. 1. (mit.) reprezentant al unei populaţii de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. pitic de rasă neagră din Africa Centrală. 3. (fig.) om lipsit de valoare, de calităţi, de merite. (< fr. pygmée)
(Marele dicţionar de neologisme)

pigméu s. m., art. pigméul; pl. pigmée, art. pigméii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Pigmeuuriaş
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pig pigm pigme

Cuvinte se termină cu literele: eu meu gmeu igmeu