pil dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIL interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIL interj. (se foloseşte ca adresare către un câine de vânătoare pentru a-l asmuţi asupra vânatului). /<fr. pille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pil interj. – Cuvînt cu care se indeamnă cîinii de vînătoare. Fr. pille ‹ it. piglia.
(Dicţionarul etimologic român)

pil (píluri), s.n. – 1. Vargă, băţ. – 2. (Olt.) Bici, cravaşă. Origine incertă. Ar putea fi vorba de un lat. *pillum, cf. pillapiuă, în loc de pila „stîlp” şi pilum „suliţă”; în acest caz ar fi însemnat la început „piuă”. Nu e o constatată o pronunţare patalizată, care ar proba acest etimon; în plus, se mai consideră ca der. de la pil, cuvintele pilos (var. chilos), adj. (puternic, rezistent; încăpăţînat, îndărătnic) şi pilug (var. chilug, v. aici).
(Dicţionarul etimologic român)

PIL interj. Strigăt adresat de vânător câinelui pentru a-l îndemna să se arunce asupra vânatului. [< fr. pille].
(Dicţionar de neologisme)

-PÍL2 elem. „reţea”. (< fr. -pile, cf. gr. pilos)
(Marele dicţionar de neologisme)

-PÍL3 elem. pile-.
(Marele dicţionar de neologisme)

PIL1 interj. (strigăt adresat de vânător câinelui pentru a-l îndemna să se arunce asupra vânatului) apucă! prinde! (< fr. pille)
(Marele dicţionar de neologisme)

pil interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pil1, píluri, s.n. (reg.) 1. cravaşă făcută din nuiele subţiri de salcie împletite. 2. bici cu coadă scurtă, făcut din curele împletite sau din vână de bou; gârbaci, biciuşcă, cravaşă, harapnic; lovitură dată cu acest bici. 3. pisălog.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pil2, píluri, s.n. (înv.) pilulă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PIL s. v. pilug, pisălog.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi

Cuvinte se termină cu literele: il