pilona
[Conjugare]
PILONÁ, pilonez, vb. I. Tranz. A îndesa (cu maiul sau cu o placă grea) pământul, un material granular etc. – Din fr. pilonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PILON//Á ~éz tranz. (pământ sau alte materiale granulare) A îndesa prin batere cu maiul (sau cu un alt obiect greu). /<fr. pi-lonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PILONÁ vb. I. tr. A introduce piloni; a îndesa (cu maiul, cu maşina etc.) o umplutură de pământ. [< fr. pilonner].
(Dicţionar de neologisme)
PILONÁ vb. tr. a introduce piloni; a îndesa o umplutură de pământ. (< fr. pilonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
piloná vb., ind. prez. 1 sg. pilonéz, 3 sg. şi pl. piloneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PILON//Á ~éz tranz. (pământ sau alte materiale granulare) A îndesa prin batere cu maiul (sau cu un alt obiect greu). /<fr. pi-lonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PILONÁ vb. tr. a introduce piloni; a îndesa o umplutură de pământ. (< fr. pilonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
piloná vb., ind. prez. 1 sg. pilonéz, 3 sg. şi pl. piloneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)