pință dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÍNŢĂ, pinţe, s.f. (Zool.; reg.) Popândău. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

pínţă (pínţe), s.f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chinţă. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiţ „interjecţie emisă de şoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piţ- „mic”, cf. piţă, pănţăruş.
(Dicţionarul etimologic român)

píntă (-te), s.f. – Măsură de capacitate de circa un litru. Mag. pint, pol., slov. pinta (Cihac, II, 255), din germ. Pinte. Rar, în Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

pínţă s. f., g.-d. art. pínţei; pl. pínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

píntă, pínte, s.f. (înv. şi reg.) măsură de capacitate egală cu un litru; cantitatea de lichid pe care o conţine.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÍNŢĂ s. v. guzgan, marmotă, popândău, şobolan.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pin pint

Cuvinte se termină cu literele: ta nta inta