pințăl dex - definiţie, sinonime, conjugare

pințăl

pínţăl (-le), s.n. – (Trans.) Briceag. Origine nesigură; din mag. pengeél, după Candrea.
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: pi pin pint pinta

Cuvinte se termină cu literele: al tal ntal intal