pinacoteca

PINACOTÉCĂ, pinacoteci, s.f. Colecţie mare de tablouri; muzeu în care se expune şi se păstrează o asemenea colecţie. – Din fr. pinacothèque, germ. Pinakothek.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PINACOTÉ//CĂ ~ci f. 1) Colecţie mare de opere pictate. 2) Muzeu în care se expune şi se păstrează o asemenea colecţie. /<fr. pinacotheque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PINACOTÉCĂ s.f. Mare colecţie de tablouri şi de obiecte de artă; clădire unde se păstrează şi se expune o astfel de colecţie. [Pl. -ci, -ce. / cf. fr. pinacothèque, lat. pinacotheca, gr. pinakotheke < pinax – tablou, theke – depozit].
(Dicţionar de neologisme)

PINACOTÉCĂ s. f. mare colecţie de tablouri; muzeu de pictură. (< fr. pinacothèque, lat. pinacotheca, germ. Pinakotheck)
(Marele dicţionar de neologisme)

pinacotécă s. f., g.-d. art. pinacotécii; pl. pinacotéci
(Dicţionar ortografic al limbii române)