pingelire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PINGELÍ, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălţăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PINGELÍRE, pingeliri, s.f. Acţiunea de a pingeli şi rezultatul ei. – V. pingeli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PINGEL//Í ~ésc tranz. (încălţăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pingelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pingelésc, imperf. 3 sg. pingeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pingeleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pingelíre s. f., g.-d. art. pingelírii; pl. pingelíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PINGELÍ vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălţămintea.)
(Dicţionar de sinonime)

PINGELÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)

PINGELÍRE s. pingeluire, tălpuire, tălpuit. (~ pantofilor.)
(Dicţionar de sinonime)

PINGELÍRE s. v. ademenire, amăgire, înşe-lare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pin ping pinge pingel

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire elire gelire