pinten dex - definiţie, sinonime, conjugare

pinten

[Sinonime]
PÍNTEN, pinteni, s.m. 1. Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiţă dinţată, cu un vârf etc., pe care călăreţii îl prind la călcâiul cizmelor şi care le serveşte pentru a îmboldi calul la mers; p. ext. lovitură dată calului cu acest obiect. ♢ Expr. A da pinteni = a) a împunge, a îmboldi calul cu pintenii pentru a-l face să meargă mai repede; b) a (se) zori, a (se) grăbi. A bate din pinteni = (mai ales despre militari) a lovi călcâiele unul de altul, făcând să sune pintenii, şi a lua poziţia (reglementară) de drepţi. A bate din pinteni (de bucurie) = a-şi manifesta bucuria în chip zgomotos. 2. P. anal. (La unele păsări, mai ales la cocoşi) Formaţie cornoasă situată în partea de dinapoi şi de jos a piciorului, deasupra labei. ♦ Protuberanţă situată în partea de dinapoi şi de jos a piciorului calului sau boului, deasupra gleznei. 3. P. anal. Numele unor părţi de plante sau (cu determinări) al unor plante care au de obicei proeminenţe, protuberanţe, excrescenţe etc. 4. Proeminenţă a unei piese care serveşte la limitarea cursei altei piese în mişcare sau ca punct de articulaţie. ♦ Unealtă cu care apicultorii fixează fagurele pe ramă. 5. Construcţie sau element de construcţie care seamănă cu un pinten (1) şi care susţine sau întăreşte o zidărie, un terasament, consolidează un mal etc. 6. Porţiune de teren care depăşeşte nivelul din jur; vârf mic, culme care se desprinde dintr-un ansamblu deluros sau muntos unitar. – Din sl. *pentĩnŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÍNTEN1 ~i m. 1) (la unele animale şi păsări) Proeminenţă cornoasă în partea de dinapoi şi de jos a piciorului. 2) (la unele plante) Parte care reprezintă o proeminenţă sau o excrescenţă. /<sl. pentinu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÍNTEN2 ~i m. 1) Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiţă, fixată de călcâiul încălţămintei unui călăreţ, cu ajutorul căruia se îndeamnă calul la mers. 2) Lovitură dată cu un astfel de obiect. 3) Proeminenţă pe o piesă, care serveşte ca locaş de articulaţie sau pentru a limita cursa altei piese. 4) Element de construcţie din beton executat la un baraj pentru a-i mări rezistenţa. 5) Culme care iese în afara unui ansamblu deluros sau muntos. /<sl. pentinu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pínten (pínteni), s.m. – 1. Obiect de metal la cizmele călăreţilor. – 2. Formaţiune cornoasă la piciorul cocoşului. – 3. Dig, zăgaz, contrafort. – 4. (Trans.) Năframă pe care mireasa o dăruieşte mirelui la nunţile populare. – Var. pintene, Mold. pintin. Sl. pętino „călcîi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf. pol. pięta „călcîi”, lituan. pentinnas „pinten”. – Der. pintenaş, s.m. (nemţişor, Delphinium consolida); pintenat (var. împintenat), adj. (prevăzut cu pinteni); împintena, vb. (a da din pinteni, a îmboldi); pintenel, s.m. (nemţişor, plantă; văl de mireasă). Din rom. provine sb. pintjena (Dacor., X, 34).
(Dicţionarul etimologic român)

píntenul-secárei s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pínten s. m., pl. pínteni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PINTENUL SECÁREI s. v. cornul-secarei.
(Dicţionar de sinonime)

PÍNTEN s. 1. (Mold.) şpor, (înv.) dezghin. (~ la cizma unui călăreţ.) 2. (TEHN.) nas. (~ la o piesă.) 3. (reg.) castană, pipă. (~ format la piciorul calului.)
(Dicţionar de sinonime)

PÍNTEN s. v. contrafort, maramă, năframă, nemţişor, patină, surguci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pin pint pinte

Cuvinte se termină cu literele: en ten nten inten