pioncăitură dex - definiţie, sinonime, conjugare

pioncăitură

pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pi pio pion pionc pionca

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura aitura