pioncănire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIONCĂNÍRE s.f. v. PIONCĂNI. [DAR]
(Alte dicţionare)

pioncăní, pióncăn şi pioncănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigătul caracteristic speciei; a pioncăi. 2. a vorbi cu voce subţire, piţigăiată; a pioncăi. 3. a vorbi încet, slab, stins; a pioncăi, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau de bătrâneţe); a deveni moale, fără putere. 5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncăi. 6. a nu mai vedea bine. 7. a se mocoşi, a se mocăi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pi pio pion pionc pionca

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire anire canire