pioncănitură dex - definiţie, sinonime, conjugare

pioncănitură

pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piocit, piţigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrâneţe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoşire, mocăială. 7. migală, migăleală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pi pio pion pionc pionca

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura nitura