pioncăit

pioncăít¹, pioncăíturi, s.n. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. voce sau glas subţire; piţigăit, piţigăială. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit de boală sau de bătrâneţe; care este fără putere, fără vlagă. 2. care merge, care se deplasează greu.3. care are vederea slabă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: pi pio pion pionc pionca

Cuvinte se termină cu literele: it ait cait ncait oncait