pios
PIÓS, PIOÁSĂ, pioşi, pioase, adj. (Despre oameni) Pătruns de sentimente de evlavie (religioasă) sau de afecţiune plină de respect; (despre manifestări, acţiuni, creaţii ale oamenilor) care exprimă, denotă evlavie sau o afecţiune respectuoasă; care este determinat de evlavie sau de o afecţiune respectuoasă. [Pr.: pi-os] – Din fr. pieux.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIÓS pioásă (pióşi, pioáse) (despre persoane) 1) Care respectă cu stricteţe prescripţiile religiei; evlavios; cuvios; cucernic; religios. 2) Care vădeşte o stimă deosebită; pătruns de respect. [Sil. pi-os] /<fr. pieux
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PIÓS, -OÁSĂ adj. Evlavios, cuvios; (p. ext.) animat, însufleţit de dragoste şi de respect. [Pron. pi-os. / cf. fr. pieux, lat. pius].
(Dicţionar de neologisme)
PIÓS, -OÁSĂ adj. evlavios, cuvios; (p. ext.) însufleţit de dragoste şi de respect. (< fr. pieux)
(Marele dicţionar de neologisme)
piós adj. m., pl. pióşi; f. sg pioásă, pl. pioáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIÓS pioásă (pióşi, pioáse) (despre persoane) 1) Care respectă cu stricteţe prescripţiile religiei; evlavios; cuvios; cucernic; religios. 2) Care vădeşte o stimă deosebită; pătruns de respect. [Sil. pi-os] /<fr. pieux
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PIÓS, -OÁSĂ adj. evlavios, cuvios; (p. ext.) însufleţit de dragoste şi de respect. (< fr. pieux)
(Marele dicţionar de neologisme)
piós adj. m., pl. pióşi; f. sg pioásă, pl. pioáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)