pipăi dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. şi tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. şi: pip] – Din pipă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIPĂÍ, pípăi, vb. IV. Tranz. 1. A atinge (uşor şi repetat) un obiect ori o fiinţă cu degetele sau cu palma pentru a se încredinţaexistă sau pentru a constata forma, consistenţa, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. ♢ Refl. Se pipăie pe frunte. ♢ Loc. adv. Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză). ♦ A mângâia (o femeie) atingând (uşor şi repetat) cu degetele sau cu palma. ♦ P. anal. A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. Spec. (Med.) A palpa. ♦ A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranţă, fără să vadă (bine) şi folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi. ♢ Loc. adv. Pe pipăite = cu nesiguranţă, pe dibuite, bâjbâind. ♦ Tranz. şi intranz. A căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi. 4. Fig. A încerca să afle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel). – Din sl. pipati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIP//Á ~éz intranz. A fuma din pipă. /Din pipă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PIPĂÍ pípăi tranz. 1) (persoane, obiecte) A atinge uşor cu degetele (pentru a se convinge că există). ♢ ~ pulsul a căuta pulsul (pentru a-l măsura). Pe pipăite a) bâjbâind (pentru a găsi obiectul căutat); b) fără siguranţă; şovăitor. 2) (bolnavii sau anumite regiuni ale corpului lor) A apăsa uşor cu degetele (pentru a identifica afecţiunea); a palpa. 3) (drumul) A dibui cu piciorul, păşind cu nesiguranţă. 4) fig. (gânduri, intenţii, situaţii etc.) A supune unei examinări prealabile prudente; a tatona. /<sl. pipati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pipăí (pípăi, pipăít), vb. – 1. A atinge, a palpa. – 2. A dibui, a căuta pe dibuite. – 3. A tatona, a explora. – 4. A mîngîia o persoană. – 5. (Refl., înv.) A se atinge. – Var. (pers. I) pipăesc. Sl. pipati (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 256; Conev 94), cf. bg. pigam, sb. pipati. Uz general (ALR, I, 91). – Der. pipăială, s.f. (acţiunea de a pipăi; sondare, tatonare); pipăit, s.n. (pipăire); pipăitură, s.f. (acţiunea de a pipăi); pipăibil, adj. (palpabil), format după fr. palpable; achipui, vb. (Mold., a căuta pe dibuite).
(Dicţionarul etimologic român)

pipá vb., ind. prez. 1 sg. pipéz, 3 sg. şi pl. pipeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pipăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. pípăi, 3 sg. şi pl. pípăie, imperf. 3 sg. pipăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pipá, pipéz, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus şi în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PIPÁ vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)
(Dicţionar de sinonime)

PIPĂÍ vb. 1. v. palpa. 2. v. bâjbâi.
(Dicţionar de sinonime)

PIPĂÍ vb. v. atinge, tatona.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pip pipa

Cuvinte se termină cu literele: ai pai ipai