pipăire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIPĂÍ, pípăi, vb. IV. Tranz. 1. A atinge (uşor şi repetat) un obiect ori o fiinţă cu degetele sau cu palma pentru a se încredinţaexistă sau pentru a constata forma, consistenţa, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. ♢ Refl. Se pipăie pe frunte. ♢ Loc. adv. Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză). ♦ A mângâia (o femeie) atingând (uşor şi repetat) cu degetele sau cu palma. ♦ P. anal. A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. Spec. (Med.) A palpa. ♦ A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranţă, fără să vadă (bine) şi folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi. ♢ Loc. adv. Pe pipăite = cu nesiguranţă, pe dibuite, bâjbâind. ♦ Tranz. şi intranz. A căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi. 4. Fig. A încerca să afle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel). – Din sl. pipati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIPĂÍRE, pipăiri, s.f. Acţiunea de a (se) pipăi şi rezultatul ei; pipăială, pipăitură. – V. pipăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIPĂÍ pípăi tranz. 1) (persoane, obiecte) A atinge uşor cu degetele (pentru a se convinge că există). ♢ ~ pulsul a căuta pulsul (pentru a-l măsura). Pe pipăite a) bâjbâind (pentru a găsi obiectul căutat); b) fără siguranţă; şovăitor. 2) (bolnavii sau anumite regiuni ale corpului lor) A apăsa uşor cu degetele (pentru a identifica afecţiunea); a palpa. 3) (drumul) A dibui cu piciorul, păşind cu nesiguranţă. 4) fig. (gânduri, intenţii, situaţii etc.) A supune unei examinări prealabile prudente; a tatona. /<sl. pipati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pipăí (pípăi, pipăít), vb. – 1. A atinge, a palpa. – 2. A dibui, a căuta pe dibuite. – 3. A tatona, a explora. – 4. A mîngîia o persoană. – 5. (Refl., înv.) A se atinge. – Var. (pers. I) pipăesc. Sl. pipati (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 256; Conev 94), cf. bg. pigam, sb. pipati. Uz general (ALR, I, 91). – Der. pipăială, s.f. (acţiunea de a pipăi; sondare, tatonare); pipăit, s.n. (pipăire); pipăitură, s.f. (acţiunea de a pipăi); pipăibil, adj. (palpabil), format după fr. palpable; achipui, vb. (Mold., a căuta pe dibuite).
(Dicţionarul etimologic român)

pipăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. pípăi, 3 sg. şi pl. pípăie, imperf. 3 sg. pipăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pipăíre s. f., g.-d. art. pipăírii; pl. pipăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PIPĂÍ vb. 1. v. palpa. 2. v. bâjbâi.
(Dicţionar de sinonime)

PIPĂÍ vb. v. atinge, tatona.
(Dicţionar de sinonime)

PIPĂÍRE s. v. pipăit.
(Dicţionar de sinonime)

PIPĂÍRE s. v. palpare, palpaţie, pipăit, tatonare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pip pipa pipai pipair

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire paire ipaire