pipat

PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. şi tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. şi: pip] – Din pipă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIPÁT s.n. (Reg.) Faptul de a pipa. – V. pipa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIP//Á ~éz intranz. A fuma din pipă. /Din pipă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pipá vb., ind. prez. 1 sg. pipéz, 3 sg. şi pl. pipeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pipát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pipá, pipéz, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus şi în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PIPÁ vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)
(Dicţionar de sinonime)