piperul dex - definiţie, sinonime, conjugare

piperul

[Sinonime]
PIPÉR, (1, 2) piperi, s.m., (3) s.n. 1. S.m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă şi subţire, târâtoare sau agăţătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ♢ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), uşor indecent, picant. ♢ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare şi cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou şi cu oţet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S.m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ♢ (în compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). ♢ Piper roşu = boia de ardei. 3. S.n. Numele unui dans popular care se joacă la nunţi; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIPÉR ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpină târâtoare, având frunze ovale, flori mici, galbene, şi fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ♢ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi răutăcios. A i se sui ~ul la nas a se supăra. 2) reg. Plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben sau roşu, având gust dulce sau iute înţepător; ardei. ♢ ~-roşu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irită uşor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. pipéri, sl. piperu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pipér (pipéri), s.m. – Plantă tropicală cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). – Mr., megl. piper. Sl. piperĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Miklosich, Fremdw., 121; REW 6521; cf. Vasmer, Gr., 116), cf. sl. piprŭ, bg. piper, ngr. πιπέρι. – Der. piparcă (mr. pipercă), din mag. piperka (după Tiktin, Candrea şi Gáldi, Dict., 151, din mag. páprika); pipăruş (var. piperuş), s.m. (Mold., ardei; piperul-lupului, Asarum europaeum; dans tradiţional); pipera (var. pipăra), vb. (a pune piper); piperat, adj. (cu piper; picant, excitant; foarte scump, exorbitant); piperniţă, s.f. (piperul-lupului; cimbru, Satureia hortensis; vas pentru piper măcinat), din pol. pipernicza (Cihac, II, 256), bg. pipernica (Conev 64) sau din piper cu suf. -niţă. Din rom. provine ngr. πιπερᾶτος (asezonat cu piper).
(Dicţionarul etimologic român)

pipérul-lúpului s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pipérul (dans) s. m. art.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pipér (condiment, ardei) s. m., (ardei) pl. pipéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

PIPER, piperi, s.m. 1. Plantă tropicală (Piper nigrum) ale cărei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializează ca piper măcinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe întregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate înainte de maturare, conservate în saramură sau oţet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (roşu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust şi aromă de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obţinută din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); pop. piper roşu = boia de ardei.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
PIPERUL-LÚPULUI s. v. tulichină.
(Dicţionar de sinonime)

PIPER-DE-ÁPĂ s. v. dintele-dracului.
(Dicţionar de sinonime)

PIPERUL-ÁPELOR s. v. silnic.
(Dicţionar de sinonime)

PIPÉR s. v. ardei, duh, haz, spirit, umor.
(Dicţionar de sinonime)

PIPER-DE-BÁLTĂ s. v. dintele-dracului.
(Dicţionar de sinonime)

PIPER-DE-VÁLE s. v. dintele-dracului.
(Dicţionar de sinonime)

PIPERUL-BROÁŞTEI s. v. dintele-dracului.
(Dicţionar de sinonime)

PIPERUL-BĂLŢII s. v. dintele-dracului.
(Dicţionar de sinonime)

PIPERUL-LÚPULUI s. v. popilnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pip pipe piper piperu

Cuvinte se termină cu literele: ul rul erul perul iperul