pipotă dex - definiţie, sinonime, conjugare

pipotă

[Sinonime]
PÍPOTĂ, pipote, s.f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. şi ir.) Stomac de om. ♢ Expr. (Fam.) A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÍPOT//Ă ~e f. 1) Parte a aparatului digestiv al păsărilor în care se mistuie hrana; rânză. 2) fam. Parte a aparatului digestiv la om în care se digeră alimentele; stomac. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pípotă (pípote), s.f. – Stomac de pasăre, rînză. – Var. chipotă. Trans. picotă. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipătă s-a modificat datorită influenţei consoanei, ca sl. domalitidomoli, sl. mamitimomi. Alte explicaţii nu par suficiente: din ceh. pipati „a privi” (Cihac, II, 256), cf. rut. pipotĭ „cobe, tîfnă” (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucişat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl. pąpukŭ „buric” (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

a-i arde pipota expr. a râvni, a tânji; a avea neapărată nevoie (de ceva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

pípotă s. f., pl. pípote
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÍPOTĂ s. (ANAT.) rânză, stomac măcinător, (reg.) bătucă, morişcă, mură, pipoaşcă, râşnitoare, râşniţă. (~ de pasăre.)
(Dicţionar de sinonime)

PÍPOTĂ s. v. stomac.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pip pipo pipot

Cuvinte se termină cu literele: ta ota pota ipota