pir dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIR s.m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre şi cu flori verzi, grupate în spice, care creşte spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens).Pir pădureţ = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenuşii-verzui şi cu spicul lung şi subţire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIR m. Iarbă cu rizom ramificat şi cu tulpină de tip pai, având frunze liniare, aspre pe faţă, şi flori în formă de spic, dispuse distanţat pe axa tulpinii, care creşte printre plantele de cultură, împiedicând dezvoltarea acestora. /<bulg. pir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pir s.m. – Plantă (Agropyrum repens). Sl. pyro „alac” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 257; Conev 47), cf. sb., cr. pir „secară”.
(Dicţionarul etimologic român)

PIR- v. piro-.
(Dicţionar de neologisme)

pir s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PIR s. v. rogoz.
(Dicţionar de sinonime)

PIR s. (BOT.) 1. (Agropyrum repens) (reg.) ovăz, păiuş, pipirău, răgălie. 2. pir-de-ţelină v. iarba-câinelui; pir-gros v. iarba-câinelui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi

Cuvinte se termină cu literele: ir