piron dex - definiţie, sinonime, conjugare

piron

[Sinonime]
PIRÓN, piroane, s.n. Cui (de oţel) lung şi gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete şi folosit la îmbinarea pieselor unei construcţii de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ♢ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (şi cuie) = a clănţăni din dinţi din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIR//ÓN ~oáne n. Cui de dimensiuni mari. ♢ A face ~oane a clănţăni din dinţi (de frig). A mânca ~oane a fi foarte înfuriat. /<sl. pironu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pirón (piroáne), s.n. – 1. Cui mare. – 2. Minciună. – Var. piroi. Mr. peronă „ac”. Ngr. πηροῦνι, περόνι (Cihac, II, 686; Meyer 326; REW 6366; Tiktin). – Der. pironi, vb. (a bate în cuie, a fixa; a imortaliza).
(Dicţionarul etimologic român)

pirón s. n., pl. piroáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PIRÓN s. (reg.) potseg, poţoc. (Bate un ~ în zid.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pir piro

Cuvinte se termină cu literele: on ron iron