pironire

PIRONÍ, pironesc, vb. IV. Tranz. 1. A bate, a prinde, a înţepeni, a fixa cu (sau în) piroane. 2. A împiedica pe cineva sau ceva să se mişte; a obliga să stea pe loc; a fixa, a imobiliza. 3. A-şi fixa, a-şi îndrepta, a-şi concentra ochii, privirea, atenţia, gândul etc. într-o anumită direcţie; a aţinti. – Din piron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIRONÍRE, pironiri, s.f. Acţiunea de a pironi şi rezultatul ei. – V. pironi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIRON//Í ~esc tranz. 1) A fixa cu piroane; a bate în cuie. 2) fig. (mai ales persoane) A împiedica să se mişte; a face imobil; a ţintui; a imobiliza; a paraliza. ♢ ~ (sau a fixa, a ţintui) cu privirea (sau cu ochii) a privi insistent. 3) (ochii) A îndrepta într-o direcţie, privind fix. /Din piron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pironí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pironésc, imperf. 3 sg. pironeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pironeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pironíre s. f., g.-d. art. pironírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PIRONÍ vb. 1. a ţintui, (înv.) a găvozdi. (A ~ ceva în perete.) 2. v. fixa. 3. v. aţinti.
(Dicţionar de sinonime)

PIRONÍ vb. v. crucifica, răstigni.
(Dicţionar de sinonime)

PIRONÍRE s. v. fixare.
(Dicţionar de sinonime)