pironit

PIRONÍ, pironesc, vb. IV. Tranz. 1. A bate, a prinde, a înţepeni, a fixa cu (sau în) piroane. 2. A împiedica pe cineva sau ceva să se mişte; a obliga să stea pe loc; a fixa, a imobiliza. 3. A-şi fixa, a-şi îndrepta, a-şi concentra ochii, privirea, atenţia, gândul etc. într-o anumită direcţie; a aţinti. – Din piron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIRONÍT, -Ă, pironiţi, -te, adj. 1. Bătut, înţepenit, fixat în piroane. 2. Imobil, nemişcat, încremenit. – V. pironi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIRON//Í ~esc tranz. 1) A fixa cu piroane; a bate în cuie. 2) fig. (mai ales persoane) A împiedica să se mişte; a face imobil; a ţintui; a imobiliza; a paraliza. ♢ ~ (sau a fixa, a ţintui) cu privirea (sau cu ochii) a privi insistent. 3) (ochii) A îndrepta într-o direcţie, privind fix. /Din piron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pironí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pironésc, imperf. 3 sg. pironeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pironeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PIRONÍ vb. 1. a ţintui, (înv.) a găvozdi. (A ~ ceva în perete.) 2. v. fixa. 3. v. aţinti.
(Dicţionar de sinonime)

PIRONÍ vb. v. crucifica, răstigni.
(Dicţionar de sinonime)

PIRONÍT adj. 1. v. încremenit. 2. v. aţintit.
(Dicţionar de sinonime)

PIRONÍT adj. v. crucificat, răstignit.
(Dicţionar de sinonime)