PIROTEÁLĂ, piroteli, s.f. Faptul de a piroti; stare a celui care piroteşte; picoteală, moţăială, somnolenţă. – Piroti + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIROT//EÁLĂ ~éli f. 1) v. A PIROTI. 2) Stare a unei fiinţe care piroteşte. /a piroti + suf. ~eală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
piroteála s. f., g.-d. art. pirotélii; pl. pirotéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PIROTEÁLĂ s. v. aţipire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIROT//EÁLĂ ~éli f. 1) v. A PIROTI. 2) Stare a unei fiinţe care piroteşte. /a piroti + suf. ~eală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PIROTEÁLĂ s. v. aţipire.
(Dicţionar de sinonime)