pirotehnică

PIROTÉHNIC, -Ă, pirotehnici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparţine pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. 2. S.f. Pirotehnie. – Din fr. pyrotechnique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIROTÉHNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de pirotehnie; propriu pirotehniei. /<fr. pyrotechnique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. [< fr. parotechnique].
(Dicţionar de neologisme)

PIROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. II. s. f. pirotehnie. (< fr. pyrotechnique)
(Marele dicţionar de neologisme)

pirotéhnic adj. m. tehnic
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pirotéhnică s. f., g.-d. art. pirotéhnicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PIROTÉHNICĂ s. pirotehnie.
(Dicţionar de sinonime)