piruit dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIRUÍ, pers. 3 píruie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A cânta în triluri; a ciripi. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIRUÍT s.n. Faptul de a pirui; cântec în triluri al păsărilor; ciripit. – V. pirui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIRUÍ pers. 3 píruie intranz. (despre păsări) A emite triluri. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIRUÍT ~uri n. 1) v. A PIRUI. 2) Tril de pasăre. /v. a pirui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piruí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. píruie, imperf. 3 sg. piruiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piruít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piruí, pírui, vb. IV (reg.) a ara a doua oară (pentru a curăţa locul de pir).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

piruít2 s.n. (reg.) arat a doua oară pentru curăţirea locului de pir.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PIRUÍ vb. v. ciripi.
(Dicţionar de sinonime)

PIRUÍT s. v. ciripit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pir piru pirui

Cuvinte se termină cu literele: it uit ruit iruit