pisălogi dex - definiţie, sinonime, conjugare
PISĂLÓG, -OÁGĂ, pisălogi, -oage s.n., adj. 1. S.n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliţă sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictiseşte pe cineva cu repetarea aceluiaşi lucru, cu insistenţele. – Pisa + suf. -ălog.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PISĂLOGÍ, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A plictisi pe cineva cu repetarea aceluiaşi lucru, cu insistenţele; a pisa (4). – Din pisălog.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PISĂL//ÓG1 ~oágă (~ógi, ~oáge) şi substantival fam. (despre persoane) Care plictiseşte prin insistenţa sa. /a pisa + suf. ~ălog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PISĂL//ÓG2 ~oáge n. Unealtă casnică cu o măciucă la un capăt (sau la ambele), folosită pentru pisat ceva în piuă. /a pisa + suf. ~ălog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PISĂLOG//Í ~ésc tranz. pop. A deranja întruna, repetând insistent acelaşi lucru; a necăji; a pisa; a plictisi. /Din pisălog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pisălóg adj. m., (persoană) s. m., pl. pisălógi; f. sg. pisăloágă, g.-d. art. pisăloágei, pl. pisăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pisălóg (instrument) s. n., pl. pisăloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pisălogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pisălogésc, imperf. 3 sg. pisălogeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pisălogeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PISĂLÓG adj. v. cicălitor, sâcâitor.
(Dicţionar de sinonime)

PISĂLÓG s. pilug, (reg.) mai, măiag, nilug, pil, pisălău, pisător, pisoi. (~ cu care se pisează ceva în piuliţă.)
(Dicţionar de sinonime)

PISĂLÓG s. v. pilug.
(Dicţionar de sinonime)

PISĂLOGÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, mărunţi, pisa, plictisi, sfărâma, sâcâi, zdrobi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pis pisa pisal pisalo

Cuvinte se termină cu literele: gi ogi logi alogi salogi