pisar

PISÁR, pisari, s.m. Funcţionar de cancelarie însărcinat în trecut cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. şi care adesea avea şi alte sarcini administrative. [Var.: pisér s.m.] – Din sl. pisarĩ, pol. pisarz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PISÁR ~i m. înv. Slujbaş într-o cancelarie care avea în însărcinarea sa copierea şi întocmirea actelor; copist; scrib. /<sl. pïsari, pol. pisarz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pisár (pisári), s.m. – Scriitor, copist. Sl. pisarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35), cf. sb., slov. pisar. Sec. XVII, înv. – Der. pisanie, s.f. (inscripţie), din sl. pisanije; pisărie, s.f. (birou de acte).
(Dicţionarul etimologic român)

pisár s. m., pl. pisári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PISÁR s. v. diac.
(Dicţionar de sinonime)