PISCÓI, piscoi, s.m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componenţa unor instrumente muzicale. II. Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
piscói (om scund) s. m., pl. piscói, art. piscóii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piscói, piscói, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intră în componenţa unor instrumente muzicale. 2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană. 4. (înv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergătoare a morii. 7. teica morii, covata, lada în care curge făina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PISCÓI s. v. oboi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
piscói (om scund) s. m., pl. piscói, art. piscóii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PISCÓI s. v. oboi.
(Dicţionar de sinonime)