PISCUÍ, pers. 3 piscuieşte, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre păsări sau despre puii de pasăre) A ciripi, a piui. – Pisc1 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PISCUÍ pers. 3 píscuie intranz. pop. (mai ales despre puii de pasăre) A emite sunete caracteristice subţiri şi prelungi; a piui. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
piscuí vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. piscuiéşte/píscuie, imperf. 3 sg. piscuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. piscuiáscă/píscuie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piscuí, pers. 3 sg. piscuiéşte, vb. IV (reg.) 1. (reg.; despre păsări sau despre puii lor) a ciripi, a piui. 2. (fig.; reg.; despre oameni) a vorbi cu voce subţire. 3. (reg.; despre broaşte) a orăcăi. 4. (reg.) a cânta din fluier. 5. (reg.; refl.; despre mămăligă) a răsufla.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PISCUÍ vb. v. piui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PISCUÍ pers. 3 píscuie intranz. pop. (mai ales despre puii de pasăre) A emite sunete caracteristice subţiri şi prelungi; a piui. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piscuí, pers. 3 sg. piscuiéşte, vb. IV (reg.) 1. (reg.; despre păsări sau despre puii lor) a ciripi, a piui. 2. (fig.; reg.; despre oameni) a vorbi cu voce subţire. 3. (reg.; despre broaşte) a orăcăi. 4. (reg.) a cânta din fluier. 5. (reg.; refl.; despre mămăligă) a răsufla.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PISCUÍ vb. v. piui.
(Dicţionar de sinonime)