PISCULÉŢ, pisculeţe, s.n. (Rar) Diminutiv al lui pisc2; piscuşor. – Pisc2 + suf. -uleţ.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pisculéţ s. n., pl. pisculéţe(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:PISCULÉŢ s. (GEOGR.) piscuşor, vârfuleţ, vârfuşor, (reg.) piscotei.(Dicţionar de sinonime)