pitice dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÍTIC1, pitice, adj. (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din fr. [jeux] pythiques.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PITÍC2, -Ă, pitici, -ce, subst., adj. 1. S.m. şi f. Individ care aparţine unor populaţii din Africa centrală, cu statura mult inferioară celei mijlocii, pigmeu; persoană a cărei statură este (foarte) mică, datorită unor tulburări endocrine, unor carenţe alimentare etc.; p. gener. persoană de statură (foarte) mică. ♦ (În basme) Personaj fantastic, mic de statură, caracterizat prin vioiciune şi isteţime. 2. S.m. Fig. Om lipsit de calităţi, de merite, de valoare; pigmeu. 3. S.f. (Astron.; în sintagmele) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluţiei sale, caracterizată printr-o densitate mare, luminozitate mică şi prin scăderea treptată a temperaturii, fiind lipsită de surse de energie internă. Pitică roşie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluţiei sale, caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte şi prin luminozitate foarte mică. 4. Adj. (Despre oameni şi animale) De statură foarte mică, scund, mic. ♦ (Despre plante) Care aparţine unei specii scunde, puţin înalte; p. ext. nedezvoltat, pipernicit, chircit. ♢ (Ca determinativ, urmând după un nume de plantă sau de animal, indică specii sau rase ale acestora) Mere pitice. ♦ (Despre obiecte) De dimensiuni reduse; mic, minuscul. – Cf. sl. p i t i k ŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PITÍ//C1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care are statură mai mică decât cea obişnuită; de statură mică. 2) (despre unele varietăţi de animale şi plante) Care are o înălţime mai mică decât cea proprie speciei. 3) (despre obiecte) Care are dimensiuni foarte reduse; de proporţii mici; minuscul; miniatural. /cf. sl. pitiku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PITÍ//C2 ~ci m. 1) Persoană de statură neobişnuit de joasă; pigmeu; liliputan. 2) fig. Persoană lipsită de valoare; om de nimic; pigmeu. 3) (în basme) Personaj fantastic de statură foarte mică, vioi şi isteţ. /cf. sl. pitiku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÍTICE adj. : Jocuri ~ jocuri organizate în Grecia antică o dată în patru ani, consacrate luptei zeului Apolo cu balaurul Piton. /<fr. pythiques
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pitíc (pitícă), adj. – 1. Foarte mic, minuscul. – 2. (S.m.) Om foarte mic. – 3. Plevuşcă, peştişori. – Var. chitic (mai ales cu ultimul sens). Origine îndoielnică, probabil din piti „a ascunde”, etimologic „a face mic, a face invizibil”. În general, se consideră că ar fi vorba de gr. πίθηϰος „maimuţă”, cf. sl. pitikŭ (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 687), dar această apropiere pare întîmplătoare. – Der. pitică, s.f. (femeie foarte mică; varietate de iris pitic); piticesc, adj. (pitic); pitici, vb. (a micşora, a închirci); cicic, s.m. (plevuşcă), formă asimilată din chitic (Drăganu, Dacor., VI, 131); piticenie, s.f. (stîrpitură); piticos, adj. (pitic); piticoace, s.f. (pitică).
(Dicţionarul etimologic român)

PÍTIC, -Ă adj. Referitor la Apolo. ♦ Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. [< fr. pythique].
(Dicţionar de neologisme)

PÍTIC adj. pl. jocuri ~ce = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. (< fr. /jeux/ pythiques)
(Marele dicţionar de neologisme)

a avea muşchi / pitici pe creier expr. (adol.) a fi nebun (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

pític (ist.) adj. m., pl. pítici; f. sg. pítică, pl. pítice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pitíc s. m., adj. m., pl. pitíci; f. sg. pitícă, g.-d. art. pitícei, pl. pitíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pitíc, -ă, adj. (reg.) mic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
DROPIE PITÍCĂ s. v. spurcaci.
(Dicţionar de sinonime)

STÂRC-PITÍC s. v. bâtlănaş.
(Dicţionar de sinonime)

PIN PITÍC s. (BOT.; Pinus pumilo) jep, jneapăn.
(Dicţionar de sinonime)

PITÍC s. v. boiştean.
(Dicţionar de sinonime)

PITÍC s., adj. 1. s. liliputan, (reg.) ghemiş, (Transilv.) nimuric, (înv.) nan. (Un ~ de la circ.) 2. adj. liliput, liliputan, (înv.) logoş. (Om ~.) 3. adj. mic, scund. (Fasole ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Pitic ≠ gigant, gigantic, namilă, uriaş
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pi pit piti pitic

Cuvinte se termină cu literele: ce ice tice itice