pitpălăci

PITPALÁC, pitpalaci, s.m., interj. 1. S.m. (Ornit.) Prepeliţă. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliţei. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PITPALÁC¹ interj. (se foloseşte pentru a imita sunetele scoase de prepeliţă). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PITPALÁ//C² ~ci m. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coadă scurtă, având penaj brun cu dungi albe pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; prepeliţă. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pitpalác interj. – Imită glasul prepeliţei. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creaţie expresivă. – Der. pitpalac, s.m. (prepeliţă, Coturnix communis); pitpalacă, s.f. (femeiuşca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64).
(Dicţionarul etimologic român)

pitpalác interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pitpalác s. m., pl. pitpaláci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pitpălăcí, pers. 3 sg. pitpălăcéşte, vb. IV (reg.; despre prepeliţe) a scoate sunete caracteristice speciei, a cânta „pitpalac!”.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PITPALÁC s. v. prepeliţă.
(Dicţionar de sinonime)