pituli

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. şi tranz. (Pop.) A (se) piti. ♢ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiş. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PITUL//Á ~éz tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PITUL//Á mă ~éz intranz. pop. A-şi micşora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PITULÍ vb. IV. v. pitula.
(Dicţionarul limbii române moderne)

pitulá/tupilá vb., ind. prez. 1 sg. pituléz/tupiléz, 3 sg. şi pl. pituleáză/tupileáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. pituléze/tupiléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pitulá, pituléz şi pítul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcţii) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PITULÁ vb. v. ascunde, dosi, mistui.
(Dicţionar de sinonime)