piu dex - definiţie, sinonime, conjugare

piu

PIU interj. Cuvânt care imită piuitul puilor de pasăre. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIU interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda strigătul puilor de pasăre). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piu interj. – Imită glasul puilor şi al unor păsări. – Megl. piu. Creaţie expresivă, cf. fiu, chiu, it. pio, pigolare, sp. pio. – Der. piui, vb. (a ciripi); piuit, s.n. (sunetul scos de pui); piuitor, adj. (care piuie); piuială, (var. piuitură), s.f. (piuit); pirui, vb. (a cînta în triluri, a ciripi); piruit, s.n. (ciripit); piura, vb. (Trans. de S., a se lamenta), cf. mr. chiurare, pe care Pascu, I, 63, îl lega de un lat. *pipiulāre, ipoteză fără necesitate. Cf. Puşcariu 1328.
(Dicţionarul etimologic român)

PIU adv. (muz.) mai. o ~ piano = mai încet; ~ allegro = mai repede. (< it. più)
(Marele dicţionar de neologisme)

piu/piu-piu (pentru pui) interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piu, píuri, s.n. (reg.) 1. băţ scurt ascuţit la ambele capete cu care se joacă copiii ţurca. 2. ţurcă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

piu, pie, adj. (reg.) pios.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pi

Cuvinte se termină cu literele: iu