PÍUĂ, pive, s.f. 1. Instalaţie sau maşină folosită pentru împâslirea ţesăturilor de lână prin frecarea şi presarea lor între doi cilindri rotitori şi prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald şi umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme şi mărimi, cu pereţii şi cu fundul gros, în care se pisează diverse substanţe sau corpuri solide. 3. Parte a şteampului în care se zdrobeşte un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalaţii, care serveşte la fixarea sau la rotirea altei piese din instalaţia respectivă. 5. (Înv. şi reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă. – Pl. şi: piue. – Var.: (înv. şi reg.): pívă s.f.] – Lat. *pilla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o ţesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÍUĂ píve f. 1) Vas (de lemn, de metal, de piatră etc.), de diverse forme, în care se pisează diferite produse alimentare sau materiale solide. ♢ A bate apa în ~ (să se aleagă untul) a) a flecări; b) a munci fără nici un folos. 2) Maşină sau instalaţie pentru împâslirea ţesuturilor de lână. 3) înv. Tun primitiv care se încarcă pe la gura ţevii. [G.-D. pivei; Sil. -uă] /<lat. pilla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PIU//Á ~éz tranz. (ţesături de lână) A da la piuă. [Sil. pi-ua] /Din piuă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
píuă (píue), s.f. – 1. Vas de pisat. – 2. Dîrstă. – 3. (Înv.) Tun primitiv. – 4. Parte a şteampului, scobitură în instalaţii, broască, piuliţă. – Var. pivă. Lat. pilla în loc de pila (Puşcariu 1327; Candrea-Dens., 1387; REW 6496). Forma cu ll apare la Du Cange; var., ca în măduvă. Pl. piue, piuă nu se foloseşte în prezent. – Der. piuar, s.m. (dîrstar); piuliţă, s.f. (vas de pisat; piesă cu filet).
(Dicţionarul etimologic român)
a bate apa în piuă expr. a vorbi mult şi prost. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
píuă s. f. (sil. -uă), g.-d. art. pívei; pl. píve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piuá vb. (sil. pi-ua), ind. prez. 1 sg. piuéz, 3 sg. şi pl. piueáză, 1 pl. piuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. piuéze (sil. -ue-); ger. piuând (sil. -uând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÍUĂ s. 1. (reg.) dârstă, (Transilv.) dubă, (Transilv. şi Bucov.) ştează, (Transilv. şi Maram.) vâltoare, (înv.) menghină. (~ pentru împâslirea dimiei.) 2. (MIL.) (reg.) mojar, treasc. (Tunul primitiv numit ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PÍUĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mortier, troacă, uluc.
(Dicţionar de sinonime)
PÍUA interj. v. atenţie.
(Dicţionar de sinonime)
PIUÁ vb. (Transilv. şi Maram.) a pisa. (A ~ abaua.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o ţesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PIU//Á ~éz tranz. (ţesături de lână) A da la piuă. [Sil. pi-ua] /Din piuă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
píuă (píue), s.f. – 1. Vas de pisat. – 2. Dîrstă. – 3. (Înv.) Tun primitiv. – 4. Parte a şteampului, scobitură în instalaţii, broască, piuliţă. – Var. pivă. Lat. pilla în loc de pila (Puşcariu 1327; Candrea-Dens., 1387; REW 6496). Forma cu ll apare la Du Cange; var., ca în măduvă. Pl. piue, piuă nu se foloseşte în prezent. – Der. piuar, s.m. (dîrstar); piuliţă, s.f. (vas de pisat; piesă cu filet).
(Dicţionarul etimologic român)
a bate apa în piuă expr. a vorbi mult şi prost. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
píuă s. f. (sil. -uă), g.-d. art. pívei; pl. píve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piuá vb. (sil. pi-ua), ind. prez. 1 sg. piuéz, 3 sg. şi pl. piueáză, 1 pl. piuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. piuéze (sil. -ue-); ger. piuând (sil. -uând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÍUĂ s. 1. (reg.) dârstă, (Transilv.) dubă, (Transilv. şi Bucov.) ştează, (Transilv. şi Maram.) vâltoare, (înv.) menghină. (~ pentru împâslirea dimiei.) 2. (MIL.) (reg.) mojar, treasc. (Tunul primitiv numit ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PÍUĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mortier, troacă, uluc.
(Dicţionar de sinonime)
PÍUA interj. v. atenţie.
(Dicţionar de sinonime)
PIUÁ vb. (Transilv. şi Maram.) a pisa. (A ~ abaua.)
(Dicţionar de sinonime)