pizmăluíre, pizmăluíri, s.f. (înv.) ură, duşmănie; invidie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
pizmăluí, pizmăluiésc, vb. IV (înv.) a urî; a duşmăni; a invidia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
pizmăluí, pizmăluiésc, vb. IV (înv.) a urî; a duşmăni; a invidia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)