PIŢIGĂÍ vb. IV v. piţigăia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
piţigá, piţíg, vb. I (reg.; înv.) 1. a pişca, a ciupi, a pişcura. 2. (despre aluat) a tăia. 3. (despre băuturi, condimente, mâncăruri şi mirosuri) a înţepa, a ustura. 4. (despre haine; material textil) a însăila.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PIŢIGĂI s. pl. v. cimitir.
(Dicţionar de sinonime)
PIŢIGÁ vb. v. ciupi, pişca.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
piţigá, piţíg, vb. I (reg.; înv.) 1. a pişca, a ciupi, a pişcura. 2. (despre aluat) a tăia. 3. (despre băuturi, condimente, mâncăruri şi mirosuri) a înţepa, a ustura. 4. (despre haine; material textil) a însăila.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PIŢIGĂI s. pl. v. cimitir.
(Dicţionar de sinonime)
PIŢIGÁ vb. v. ciupi, pişca.
(Dicţionar de sinonime)