plângătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLÂNGĂTÓR, -OÁRE, plângători, -oare, adj. 1. Care plânge; plângăreţ (1). ♦ (Substantivat, f.; reg.) Bocitoare. 2. Plângăreţ (2). ♦ (Despre sălcii, p. ext. despre alţi arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. – Plânge + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÂNGĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) v. PLÂNGĂREŢ. 2) (despre sălcii) Care are ramuri lungi lăsate în jos. /a (se) plânge + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plângătór adj. m., pl. plângătóri; f. sg. şi pl. plângătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sálcie plângătoáre s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLÂNGĂTÓR adj. v. tânguitor.
(Dicţionar de sinonime)

PLÂNGĂTOÁRE s. v. bocitoare, jeluitoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan plang planga

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare