plângere dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLẤNGE, plâng, vb. III. 1. Intranz. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoţie sau de bucurie); a lăcrima. 2. Tranz. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situaţie dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se. ♦ A regreta o fiinţă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi). ♢ Expr. A-şi plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva. ♦ A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi. ♢ Expr. (Intranz.) A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva. 3. Refl. A-şi arăta nemulţumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina. ♦ A face o reclamaţie, a înainta o plângere; a reclama. – Lat. plangere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLẤNGERE, plângeri, s.f. Acţiunea de a (se) plânge. 1. Plâns1, jeluire, tânguire. ♢ Valea plângerii = lumea, pământul (considerate uneori ca loc de suferinţă). 2. Sesizare a unui organ de jurisdicţie în vederea exercitării controlului asupra unui act al administraţiei de stat ori a refuzului unui organ de a-şi îndeplini atribuţiile legale. ♦ Exprimare a unei nemulţumiri adresate unei autorităţi; (concr.) act prin care se face această încunoştinţare; reclamaţie, jalbă, cerere. – V. plânge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLÂNGE plâng 1. intranz. 1) A vărsa lacrimi scoţând sunete specifice, nearticulate (de durere sau din cauza unei zguduiri sufleteşti). ~ de ciudă.A-i ~ cuiva de milă a-i părea rău cuiva de cineva care se află într-o stare penibilă. 2) fig. (despre fenomene ale naturii) A scoate sunete tânguioase, pline de jale; a se tângui; a suspina. Vântul plânge. 2. tranz. 1) (persoane sau situaţii) A regreta cu îndurerare (vărsând lacrimi); a jeli; a deplânge; a tângui. ♢ A-şi ~ păcatele a regreta. 2) (persoane) A trata cu milă compătimind; a deplora; a căina; a deplânge. /<lat. plangere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PLÂNGE mă plâng intranz. 1) A-şi împărtăşi neplăcerile, durerile, neajunsurile jeluindu-se (cuiva); a se tângui; a se căina; a se jeli; a se jelui. 2) A adresa o reclamaţie (unei autorităţi); a veni cu o plângere; a reclama; a se jelui. /<lat. plangere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÂNGER//E ~i f. 1) v. A PLÂNGE şi A SE PLÂNGE. 2) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulţumire; jalbă; reclamaţie. ♢ A face o ~ a înainta o reclamaţie, o cerere. 3) Act care conţine o astfel de adresare. /v. a (se) plânge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plînge (plấng, plấns), vb. – 1. A vărsa lacrimi. – 2. A compătimi, a deplînge. – 3. A jeli (un mort). – 4. (Refl.) A se tîngui, a se văita. – Mr. plîngu, plînşu, plînzire, megl. plǫng, plǫns, plǫngiri, istr. plîng, plîns. Lat. plangĕre (Puşcariu 1339; Candrea-Dens., 1409; REW 6572; Rolhfs, Differenzierung, 33), cf. it. piangere, prov. planher, fr. plaindre, cat. planyer, sp. plañir. Uz general (ALR, II, 231). – Der. plîngăcios, adj. (plîngător, gata să plîngă); plîngător (var. rară plîngaci), adj. care plînge, trist); plîngere, s.f. (acţiunea de a plînge sau de a se jelui; reclamaţie; cerere); plîngătoare, s.f. (bocitoare); plîns (var. plînset), s.n. (plîngere, tînguire); plînsoare, s.f. (plîns, scîncet); deplînge, vb. (a compătimi, a deplora), format după fr. déplorer, cf. deplora.
(Dicţionarul etimologic român)

plânge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plâng, 1 pl. plângem, perf. s. 1 sg. plânséi, 1 pl. plânserăm; part. plâns
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plângere s. f., g.-d. art. plângerii; pl. plângeri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLÂNGE vb. 1. a lăcrima. (A început să ~.) 2. (fam. şi peior.) a (se) bâzâi. (Eşti copil mare, de ce ~?) 3. v. smiorcăi. 4. v. boci. 5. v. văita. 6. v. compătimi. 7. v. murmura. 8. v. reclama.
(Dicţionar de sinonime)

PLÂNGE vb. v. regreta.
(Dicţionar de sinonime)

PLÂNGERE s. 1. v. plânset. 2. v. plâns. 3. v. văitat. 4. v. jelire. 5. v. bocet. 6. v. reclamaţie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A plânge ≠ a râde
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan plang plange

Cuvinte se termină cu literele: re ere gere ngere angere