plăcintar
PLĂCINTÁR, plăcintari, s.m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLĂCINTÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în prepararea plăcintelor. 2) Vânzător de plăcinte. /plăcintă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plăcintár s. m., pl. plăcintári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLĂCINTÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în prepararea plăcintelor. 2) Vânzător de plăcinte. /plăcintă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)