plămădire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLĂMĂDÍ, plămădesc, vb. IV. 1. Intranz. A pregăti o plămădeală; p. ext. a frământa, manual sau mecanic, aluatul împreună cu plămădeala sau cu drojdia în vederea obţinerii unui aluat omogen. ♦ P. ext. A face un amestec în vederea obţinerii unui preparat; a pregăti, a prepara alimente. 2. Tranz. şi refl. A (se) zămisli, a (se) făuri; fig. a (se) alcătui, a (se) forma. – Din sl. pomladiti „a întineri”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLĂMĂDÍRE, plămădiri, s.f. Acţiunea de a (se) plămădi şi rezultatul ei. – V. plămădi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLĂMĂD//Í ~ésc 1. intranz. A face o plămădeală. ~ de pâine. 2. tranz. 1) (aluat) A prepara amestecând făină cu apă, cu ingrediente şi cu plămădeală. 2) fig. (planuri, gânduri, idei etc.) A schiţa în gând; a-şi reprezenta în minte; a plăsmui; a urzi. /<sl. pomladiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plămădí (plămădésc, plămădít), vb. – 1. A amesteca aluatul cu drojdia. – 2. A urzi, a unelti. – 3. A concepe. Sl. pomladiti (Tiktin). Acest verb apare numai cu sensul de „a întineri”, dar trebuie să-l aibă şi pe acela de „a înmuia”, cf. slov. mladina „maia, drojdie”. Der. din sb., cr. plamiti „a arde” (Cihac, II, 240) nu pare posibilă. – Der. plămadă, s.f. (maia); plămădeală, s.f. (maia; aluat).
(Dicţionarul etimologic român)

plămădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plămădésc, imperf. 3 sg. plămădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plămădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plămădíre s. f., g.-d. art. plămădírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLĂMĂDÍ vb. v. frământa.
(Dicţionar de sinonime)

PLĂMĂDÍ vb. v. concepe, macera, procrea.
(Dicţionar de sinonime)

PLĂMĂDÍRE s. v. frământare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plam plama plamad

Cuvinte se termină cu literele: re ire dire adire madire