plăsmuitor

PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s.m. şi f. 1. Persoană care plăsmuieşte; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-. – Var.: plăzmuitór, -oáre s.m. şi f.] – Plăsmui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLĂSMUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care plăsmuieşte. 2) Persoană care născoceşte; născocitor. 3) Autor al unei falsificări; falsificator. [Sil. -mu-i-] /a plăsmui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plăsmuitór adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. plăsmuitóri; f. sg. şi pl. plăsmuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PLĂSMUITÓR s. 1. v. creator. 2. v. falsificator.
(Dicţionar de sinonime)

PLĂSMUITÓR s. v. inventator.
(Dicţionar de sinonime)