plăti dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLAT, -Ă, plaţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lătăreţ, turtit; plan. ♢ Picior plat = malformaţie congenitală a piciorului care are talpa prea puţin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) Întins, neted, şes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbăd, fad; şters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viaţă etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variaţie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginaţie; prost. 3. (Sport; despre alergări de viteză) Care se desfăşoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁTĂ, plăţi, s.f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plăteşte. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinţei unui lucru etc. 3. Răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele. ♢ Expr. A-şi lua plata = a-şi primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde ştie, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorţii, a lăsa în pace. – Din sl. plata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obţinut sau cumpărat, a unei consumaţii etc. ♢ Expr. A plăti cu capul (sau cu viaţa etc.) = a fi omorât pentru o greşeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată etc. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna (pe cineva) cu vârf şi îndesat pentru o pagubă sau o suferinţă. ♦ A achita un impozit, o obligaţie etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligaţie. 2. Tranz. A răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a preţui, a face. ♢ Expr. A nu plăti (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLA//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre obiecte) Care are lăţimea şi lungimea cu mult mai mare decât grosimea; de formă lată şi turtită; lătăreţ. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este întins şi neted; şes. 4) fig. Care este sărac în imagini artistice; lipsit de expresivitate artistică; fad; searbăd; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de personalitate; fără caracter personal. /<fr. plat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÁT//Ă plăţi f. 1) Achitare a unei datorii (băneşti). 2) Contravaloare a unei mărfi. ♢ Cu ~ cu bani. 3) Recompensă pentru un serviciu. ~ în bani. ~ în natură. 4) Răsplată dată cuiva pentru faptele sale (bune sau rele). ♢ A-şi lua (sau a-şi primi) ~a a fi pedepsit după merit. A lăsa în ~a Domnului a lăsa în pace. [G.-D. plăţii] /<sl. plata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PLĂT//Í ~ésc 1. tranz. 1) (mărfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita; a da. ♢ ~ cu capul (sau cu viaţa) a fi pedepsit cu moartea pentru o faptă săvârşită. ~ cu dobândă a se răzbuna făcându-i cuiva un rău şi mai mare (pentru o pagubă sau o suferinţă). 2) (sume de bani sau obiecte) A da în calitate de contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumită valoare; a avea un anumit preţ; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plat (plátă), adj. – Plan, întins. Fr. plat. – E dubletul lui plat, s.n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platte. – Der. platitudine, s.f., din fr. platitudine; platou, s.n., din fr. plateau; platformă, s.f., din fr. plate-forme; ploatăn, s.n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platten (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

plătí (plătésc, plătít), vb. – 1. A da bani în schimbul unui bun. – 2. A recompensa, a atribui. – 3. A lichida, a scăpa de o obligaţie. – 4. A (se) răzbuna. – 5. A ispăşi. – 6. A valora. – 7. (Trans. de S.) A costa. – 8. (Refl.) A fi chit. – Mr. plătescu, plătire, megl. plătés, plătiri. Sl. platiti „a lichida” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 261), cf. rus. platitĭ. – Der. plată, s.f. (salariu, remunerare, recompensă; pedeapsă), mr. plată, din sl. (bg., sb., pol., rus.) plata; neplată, s.f. (lipsă de plată); plătitor, adj. (care plăteşte); neplătit, adj. (fără a fi plătit; inapreciabil); platnic, adj. (dator, care trebuie să plătească; cu datoriile plătite); neplatnic, adj. (insolvabil); plătnicie, s.f. (solvabilitate); răsplăti, vb. (a recompensa; a plăti, a se răzbuna), cu pref. răs-, cf. bg. rasplatam; răsplată, s.f. (recompensă). Cf. platcă.
(Dicţionarul etimologic român)

PLAT, -Ă adj. 1. Lat, turtit; neted, şes. ♦ Picior plat = picior cu talpa prea puţin scobită. 2. (Fig.) Fără expresivitate, plictisitor, banal. [Cf. fr. plat, germ. platt].
(Dicţionar de neologisme)

PLAT1 s. n. fiecare din felurile de mâncare ale unui mediu. (< fr. plat)
(Marele dicţionar de neologisme)

PLAT2, -Ă adj. 1. lat, turtit, neted, şes. ♦ picior ~ = platfus. 2. (fig.) fără expresivitate, plictisitor, banal. (< fr. plat)
(Marele dicţionar de neologisme)

PLATI1- elem. „plat, turtit, larg”. (< fr. platy-, cf. gr. platys)
(Marele dicţionar de neologisme)

PLÁTI2 s. m. peşte de acvariu, vivipar, originar din Mexic şi Guatemala, verde-gălbui, cu două pete mai întunecate spre vârful cozii. (< germ. Platy)
(Marele dicţionar de neologisme)

a ciupi la nota de plată expr. (d. ospătari) a încărca în mod fraudulos nota de plată a clientului. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

plat adj. m., pl. plaţi; f. sg. plátă, pl. pláte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plátă s. f., g.-d. art. plăţii; pl. plăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plătí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plătésc, imperf. 3 sg. plăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plăteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plat, pláturi, s.n. (reg.) 1. sobă (de gătit); plita acestei sobe. 2. vagon-platformă cu care se transportă lemne de foc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

plátă s.f. (reg.) bucată de slănină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PLAT adj. 1. lătăreţ, turtit, (reg.) lătăuş. (Obiect de formă ~.) 2. v. drept. 3. v. neted. 4. neted, (reg.) lin. (Drum ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PLAT adj. v. banal, comun, inexpresiv, monoton, neexpresiv, prozaic, uniform.
(Dicţionar de sinonime)

PLAT s. v. maşină, plită, sobă.
(Dicţionar de sinonime)

PLÁTĂ s. 1. v. achitare. 2. achitare, depunere, vărsare. (~ ratei în termen.) 3. (înv. şi pop.) preţ. (Aduceţi lucrul şi primiţi ~.) 4. remunerare, remuneraţie, retribuire, retribuţie, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?) 5. v. pedeapsă.
(Dicţionar de sinonime)

PLĂTÍ vb. 1. a achita, a depune, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 2. v. achita. 3. v. restitui. 4. v. oferi. 5. v. retribui. 6. v. ispăşi.
(Dicţionar de sinonime)

PLĂTÍ vb. v. face, preţui, valora.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plat

Cuvinte se termină cu literele: ti ati lati