plătică dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLĂTÍCĂ1, plătici, s.f. Peşte de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic şi scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLĂTÍCĂ2, plătici, s.f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat şi la noi pentru a forma perdele de protecţie; glădiţă (Gleditschia triacanthos). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLĂTÍ//CĂ1 ~ci f. Peşte de talie medie, cu capul mic şi cu corpul plat, de culoare cenuşie-întunecată, având reflexe aurii. /<bulg. platika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLĂTÍ//CĂ2 ~ci f. Arbore asemănător cu salcâmul, dar cu spini mari, cu flori mici de culoare verzuie şi cu fructul în formă de păstaie (originar din America); glădiţă. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plătícă (plătíci), s.f. – Peşte de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platicaplătiţă, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s.f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit aşa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuţă, s.f. (peşte, Rhodeus amarus).
(Dicţionarul etimologic român)

plătícă (zool., bot.) s. f., g.-d. art. plătícii; pl. plătíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plătícă, plătíci, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăţi de slănină (cu şorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PLĂTÍCĂ s. (IHT.) 1. (Abramis brama) (reg.) zorcan. 2. v. cârjancă.
(Dicţionar de sinonime)

PLĂTÍCĂ s. v. glădiţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plat plati platic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica atica latica