plăvii dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLAV, plavuri, s.n. (Reg.) Plaur. – Din ucr., rus. plav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁVIE, plavii, s.f. Insuliţă plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacţie şi amestecate cu nămol. ♢ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [Pl. şi: (pop.) plăvii] – Din sl. plavĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLĂVÍU, -ÍE, plăvii, adj. (Înv. şi reg.; despre oameni) Plăviţ (2). ♦ (Înv.) Palid. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁV ~uri reg. v. PLAUR. /<ucr., rus. plav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÁVI//E ~i f. Îngrămădire de stuf, buruieni şi rădăcini, amestecate cu nămol, care pluteşte pe apă sau stă fixată de mal. [G.-D. plaviei] /<sl. plavi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plávie (plắvii), s.f. – Morman, grămadă de crengi şi ierburi amestecate cu pămînt, care plutesc pe suprafaţa anumitor rîuri. – Var. plaghie. Sl. plavĭ „navă”, din plaviti „a pluti” (Cihac, II, 267; Conev 38). E dubletul lui plavă, s.f. (Olt., plasă de pescuit); cf. şi plaur. – Der. plavină, s.f. (Bucov., limbă de foc; pală de fîn); plavnă, s.f. (regiune mlăştinoasă); plavcă, s.f. (loc unde se usucă năvoadele).
(Dicţionarul etimologic român)

plav s. n., pl. plávuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plávie s. f. (sil. -vi-e), art. plávia (sil. -vi-a), g.-d. art. pláviei; pl. plávii, art. pláviile (sil. -vi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plăvíu adj. m., f. sg. plăvíe; pl. m. şi f. plăvíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plav2, -ă, adj. (reg.; despre boi) care are părul de culoare albă sau albă-gălbuie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

plávie, plăvii, s.f. (reg.) 1. insulă plutitoare alcătuită din plaur (stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori, crengi şi nămol); plaur, cocioc, năcladă. 2. (cu forma plavă) navă, corabie; plută. 3. pădure doborâtă de vânt; palancă. 4. şir de trestii înfipte în pământ, din care ciobanii îşi fac adăpost. 5. limbă de foc; plavină. 6. (adv.) în cantitate sau în număr mare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

plắvii s.f. pl. (reg.) acţiuni, fapte lipsite de seriozitate; fleacuri, prostii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PLAV s. v. insulă plutitoare, plaur, plavie.
(Dicţionar de sinonime)

PLÁVIE s. v. insulă plutitoare.
(Dicţionar de sinonime)

PLĂVÍU adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plav plavi

Cuvinte se termină cu literele: ii vii avii lavii